OUG 130/2000 SAU CUM SA FACI TESTING PE BANII MAGAZINELOR ONLINE

In ultimele doua saptamani am avut de a face cu magazinele online (partea de garantie) ceva mai mult decat Average Joe… Si mi-a lasat un gust amar. Nu magazinele care se ocupa de garantie (desi uneori un produs poate sta si 2 luni prin service-uri) ci cumparatorii.

Vrand sa ajute cumparatorii online, care nu pot pipai produsul, a fost introdusa OUG 130/2000. O initiativa laudabila care se dorea a limita abuzurile comerciantilor. Numai ca romanii  s-au prins ca e rost de testing 4 free. Adica de noi abuzuri, de data asta, in sens invers. Adica daca statu’ ne garanteaza ca in 10 zile putem da totu’ inapoi de ce sa nu facem cumparaturi de 10000 E… testam… si dupa 9 zile dam un mail la reclamatii si dam totu inapoi. Ca deh, mama lor de comercianti, si asa au 100% marja de adaos, nu? Putini stiu insa ca magazinele online opereaza cu adaosuri de 3-5%, adaos din care trebuie sa plateasca enspe mii de taxe statului si inca niste angajati. Si mai trebuie sa iasa si niste profit, nu?

Atitudinea asta seamana (oarecum) cu cea pe care tot noi, romanii, o aveam (unii inca o mai au) in relatiile cu operatorii telecom –  am platit un abonament cu 20.000 de minute si n-am vorbit decat 50. De ce sa mi le ia operatorul? Lasa ca sunt eu mai destept. Mai iau un tembelefon in aceeasi retea le pun unul langa celalalt si sun. De pe unu‘ pe altu. Doar ca sa consum minutele. :)). Daca ar fi cazuri izolate… ar fi OK. Numai ca sunt foarte multi isteti si istete. Astfel retelele se incarca degeaba… si cum numarul si aplasarea releelor este determinata prin calcule care implica multa statistca te poti pomenii ca “pica reteaua”….

Revenind la legea… protectionista la o prima lectura se observa ca nu spune nimic despre starea produsului la retur…   Adica nu se specifica nimic despre ce se va face cu produsele zgariate, fara ambalaj sau alte chestii astemanatoare.

Deh… lege facuta pe genunchi desi… articolul 10, litera c spune:

Consumatorul nu poate denunţa unilateral următoarele tipuri de contracte, cu excepţia cazurilor în care părţile au convenit altfel, contracte de furnizare a unor produse executate după specificaţiile consumatorului sau a unor produse distinct personalizate, precum şi a acelora care, prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid.

Adica tre’ sa fi jurist nu gluma ca sa intelegi ce vrea sa spuna legea aia… Sau nu?

Cu alte cuvinte, daca un produs vine retur, dar, zgariat fiind, nu mai poate fi returnat sau mai poate fi vandut decat in pierdere mai poate fi acceptat?

Leave a Reply

\